A fost odată ca niciodată un stejar mic, cu un trunchi foarte subțire care se mișca înainte și înapoi în bătaia vântului. Acest stejar mic i-a observat pe toții stejarii mari și înțelepți din pădure și și-a dorit să fie ca ei. Poate chiar cel mai mare, cel mai înalt și cel mai înțelept copac din întreaga pădure. Dar atunci frunzele sale au început să-și schimbe culoarea…în portocaliu și brun. Apoi treptat una câte una au fost smulse de vânt. Micul copac s-a simțit foarte singur și foarte trist…și așa a continuat să fie pe durata întregii ierni. Au venit însă ploile de primăvară și primele raze ale soarelui, energia s-a ridicat din rădăcinile sale spre ramuri, astfel florile au înflorit în culori frumoase și încă o dată bobocii mici s-au deschis, devenind frunze frumoase de un verde superb. Micul copac a fost foarte fericit toată primăvara și vara…Și apoi, încă o dată frunzele și-au schimbat culoarea și au fost suflate de vântul toamnei. Dar în curând micul copac a început să-și dea seama că în timpul iernii, în timp ce simțea frigul și tristețea fără frunzele sale, ceva se întâmpla sub pământ…Rădăcinile sale erau încă în viață, schimbându-se și crescând, astfel că atunci când primăvara a venit din nou, rădăcinile sale au putut să trimită energiile vindecătoare în sus, de la sine, în mod firesc…
Așa cum anotimpurile se schimbă din toamnă în iarnă, în primăvară în vară, destul de imperceptibil și la nesfârșit, micul copac a crescut ajungând cel mai mare, cel mai frumos, cel mai plin de încredere copac din întreaga pădure…rădăcinile sale înfigându-se adânc în pământ, astfel încât copacul putea sta mândru chiar și atunci când vântul sufla foarte puternic. Ramurile sale ajungeau sub cer și ofereau adăpost multor păsări și animale mici. ”Hipnoza și stresul” Peter J. Hawkins
Zi frumoasă!
Psiholog-psihoterapeut Nina Jurca
Tel. 0722 535 447