Așa cum există zi după noapte, cum dincolo de nori este întotdeauna soare, tot așa poți descoperi că există și viață dincolo de pierdere și doliu psihologic.
Doliul este o stare sufletească de adaptare pe care o persoană o experimentează pe măsură ce caută să afle semnificația pierderii suferite. Cea mai frecventă și mai severă stare de acest fel este cea asociată cu pierderea cuiva (decesul unei persoane apropiate, divorțul) sau a ceva (casa în urma unei calamități naturale) foarte drag. Însă, oamenii trec printr-un proces de doliu și atunci când pierd sau le este afectată o parte a vieții personale sau profesionale, în aceste situații imaginea de sine și autoevaluarea sunt în strânsă legătură cu pierderea. De exemplu, atunci când un om este nevoit să renunțe la un statut profesional din cauza unor probleme de sănătate (pierderea unor abilități) sau pur și simplu își pierde locul de muncă din varii motive, poate trece printr-o perioadă de doliu în încercarea de a-și redefini viața în lipsa unei cariere în domeniul respectiv. La fel se poate întâmpla și cu un sportiv a cărui carieră se scurtează datorită unei accidentări sau a unei boli. Cel care pierde și care trece prin procesul de doliu are nevoie să-și redefinească viața în lipsa persoanei dragi sau a acelei părți speciale din viață care ne definește ca și persoană. Cei mai mulți oameni corelează doliul cu pierderea unei persoane dragi, însă el poate fi trăit și în urma unor pierderi precum: divorțul sau ieșirea dintr-o relație, pensionare sau pierderea locului de muncă, pierderea casei sau a proprietății din cauza unui dezastru natural, pierderea unei părți a corpului sau a unei funcții în cazul unei boli fatale sau a uneia care pune viața în pericol.
Doliul este o reacție emoțională la pierderea unui lucru care ne definește ca și persoană. Doliul este un proces natural prin care fiecare supraviețuitor trebuie să treacă, într-o manieră proprie. Etapele pe care le parcurge fiecare persoană aflată în travaliu de doliu, după Lindemann, sunt:
1. Șocul, neacceptarea, letargia, amorțeala
2. Confruntarea cu pierderea și trăirea pierderii și a dorului
3. Rezolvarea pierderii și realizarea acceptării
Atunci când perioada de doliu este experimentată în mod firesc, persoana îndoliată trece prin etapele menționate mai sus. Cu toate acestea sunt situații când persoana oscilează între aceste etape sau rămâne blocată într-una din ele. Durerea neprocesată în astfel de situații a fost descrisă ca fiind ”reacție morbidă la durere” sau ”doliu agravat” (Lindemann) iar persoana rămâne blocată în secvențele din trecut (flashback-uri) repetitive, ceea ce interferează cu un progres normal și sănătos, obținut prin parcurgerea etapelor doliului.
În aceste situații, când pot apărea și manifestări precum: persoana nu poate vorbi despre pierdere fără a manifesta un doliu intens (plâns în crize); persoana nu se poate desprinde de lucruri și obiecte ce au aparținut persoanei pierdute; tendința de izolare și chiar de a lua decizii drastice de a-și schimba viața; stări depresive precum sentimente de culpabilitate, vinovăție, stări de stimă scăzută, impulsuri autodistructive, tristețe intensă care apare cam în aceeași perioadă, fobie de moarte sau îmbolnăvire este recomandată parcurgerea unui plan terapeutic alături de un psihoterapeut.
În cadrul psihoterapeutic poate fi creat contextul potrivit care ajută persoana să parcurgă etapele doliului, să integreze evenimentele și să urmeze cursul firesc al vieții.
Zi frumoasă!
Psiholog-psihoterapeut Nina Jurca
Tel: 0722 535 447