….
Care este atunci semnificația vieții?
Semnificația vieții este viața însăși și nimic mai mult. Viața care este gestionată adecvat este semnificativă. O experimentăm ca fiind lipsită de sens doar atunci când eșuăm în a ne confrunta cu ea așa cum este. Semnificația vieții depinde în fiecare măsură de ceea ce individul face cu ceea ce i s-a dat.
Și ce este o viață împlinită?
O viață împlinită, dacă ar fi să o numim așa, este cea în care eu mă simt în rezonanță cu realitatea așa cum este- dacă mă simt în rezonanță cu părinții mei așa cum sunt, cu strămoșii mei așa cum sunt, cu acea cultură în care trăiesc așa cum este, cu destinul meu așa cum este, și de asemenea cu piedicile mele așa cum sunt, și cu oportunitățile pe care le am.
Cine ascultă ce spuneți ar putea crede că individul nu are nici o șansă să schimbe ceva legat de situația lui și prin urmare nu are sens să încerce.
Situația conține în ea și germenele evoluției. Dacă observ asta și am încredere în mișcarea care se dezvoltă, atunci situația mea mă va putea face să evoluez.
Dar uneori se spune: există o cale predestinată pentru fiecare. Cum aș putea să-mi găsesc propria cale interioară?
Oricine simte că are o misiune specială și o abilitate anume. Cineva ar spune că fiecare individ cântă pe propria lui frecvență. Ne simțim bine și împliniți atunci când suntem capabili să o facem. Descoperirea propriei noastre frecvențe nu este simplă, cu siguranță există soluții. Uneori, când încercăm să dobândim ceva ce ne dorim, întâmpinăm obstacole. Atunci este nevoie să ne oprim și să ne reorientăm, până când calea potrivită ne devine clară.
Aceeași întrebare din nou: cum ajung să iau decizia corectă?
Ceea ce este corect se întâmplă. Înțelepciunea nu este altceva decât abilitatea de a vedea ce este posibil și potrivit pentru mine. Uneori se referă la abilitatea de a vedea ceea ce este și ce nu este potrivit pentru alții. Când cineva își imaginează o situație și încearcă să vadă unde este forța și ce este potrivit, asta duce la slăbiciune și asta nu este ceva just.
Dar uneori avem dorințe și temeri. Temerile ne slăbesc deși au legătură cu ceva just pentru noi, iar dorințele ne duc în direcții care nu pot să nu fie juste.
Acest tip de temere sau dorință nu izvorăște din suflet. Dacă cineva este în rezonanță, nu are dorințe. Este mulțumit cu ceea ce este. Deci, atunci când cineva este în rezonanță, poate îndura inclusiv o situație foarte dificilă, în timp ce o situație fericită poate fi tratată ca nefiind mai mult decât ceva normal.
”Un val, un ocean” Bert Hellinger- părintele metodei constelațiilor familiale
Zi frumoasă!
Psiholog-psihoterapeut Nina Jurca
Tel: 0722 535 447