Cât de mare este valoarea ta?

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
– Înțeleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine și simt ca nu mai am forța sa fac ceva bun. Ajuta-ma, învață-mă cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar sa se uite la el, bătrânul ii spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate după aceea. Apoi, după o mica pauza, adaugă:
– Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede și as putea sa ma ocup și de tine.
– As fi incantat sa va ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gura, simțind ca iarăși e neluat în seama și amânat.
– Bine, încuviința bătrânul înțelept.

Își scoase din degetul mic un inel și-l întinse băiatului adăugând:
– Ia calul pe care-l găsești afara și du-te degrabă la târg. Trebuie sa vând inelul acesta pentru ca am de plătit o datorie. E nevoie însa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici în ruptul capului sa nu-l dai pe mai puțin de un bănuț de aur. Pleacă și vino cu banii cat mai repede.

Tânărul lua inelul, încalecă și plecă. Odată ajuns în târg începu sa arate inelul în stânga și-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toții manifestau interes pentru mica bijuterie, pana când le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zică de bănuțul de aur unii rădeau, alții se încruntau sau ii întorceau imediat spatele. Un moșneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur și ca nu poate sa obțină un asemenea preț pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint și unul de cupru, dar tânărul știa ca nu poate vinde inelul pe mai puțin de un bănuț de aur, asa ca refuza oferta. După ce bătu târgul în lung și-n lat, răpus nu atât de oboseala, cat mai ales de nereușită, lua calul și se întoarse la bătrânul înțelept.

… Flăcăul și-ar fi dorit sa aibă el o moneda de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca sa-l poată scăpa pe învățat de griji și, astfel, acesta sa se poată ocupa și de el. Intra cu capul plecat.
– Îmi pare rău, începu el, dar n-am reușit sa fac ceea ce mi-ați cerut. De-abia dacă as fi putut lua doi sau trei bănuți de argint pe inel, dar nu cred sa pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
– Nici nu-ți imaginezi cat adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înțeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi sa cunoaștem adevărata valoare a inelului. Încalecă și aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul și întreabă-l cat ți-ar da pentru el. Dar, oricât ți-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încalecă și pleca în goana.

Bijutierul examina atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, îl răsuci și apoi zise:
– Spune-i învățătorului ca dacă ar vrea sa-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclama năucit tânărul.
– Da, răspunse bijutierul. Situ că-n alte vremuri ar merita și 70, dar dacă vrea sa-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.

Tânărul mulțumi și se întoarse degrabă la învățat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
– Ia loc, te rog – ii spuse acesta după ce-l asculta. Tu ești asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa și unica. Și, ca și în cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunând acestea, lua inelul și și-l puse din nou pe degetul mic.
– Cu toții suntem asemenea lui, valoroși și unici, perindându-ne prin târgurile vieții și așteptând ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduie, lustruind cu migală, să adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezintă și să realizeze valoarea pe care o au.

Amintiți-vă mereu cat de mare este valoarea voastră.

Zi frumoasă!

Psiholog-psihoterapeut Nina Jurca

Tel: 0722 535 447